De ce...„Unde...?” ???

Am fost întrebați de ce am ales cărții acest titlu? De ce un titlu-întrebare?

Răspunsul scurt ar putea fi: nu noi am ales titlul, ci el a venit la noi.

Da, așa este... Această carte, rod al întrebărilor primite de la ascultători, de la cei dornici să cunoască mai mult, dincolo de cuvinte, are o identitate primită în dar ca la Botez, de la o prietenă care a făcut posibilă apariția cărții și primul ei „zbor”. Și, cum numele are de cele mai multe ori o semnificație sau cuprinde un îndemn, la fel și titlul vrea să sugereze că în viață cele mai importante sunt întrebările, căutările, înaintarea fără oprire mai în profunzime. Răspunsurile vin doar pentru a potența dialogul, pentru a menține tensiunea întâlnirii, pentru a fi urmate de emoții și rațiuni pe care mintea nu le poate cunoaște.

„Unde este Dumnezeu?” este o întrebare care cuprinde în sine o certitudine: Dumnezeu trebuie să fie, e fundamental, e de neimaginat să lipsească, uneori impardonabil. Este o întrebare-strigăt, un strigăt-rugăciune, o rugăciune-declarație-de-iubire. Cei care I-au simțit prezența știu că Dumnezeu e mai presus de răspunsuri pentru că e atât de aproape de noi, încât în lipsa Lui n-am putea fi.

Dacă L-am întreba unde este, „Unde ești Doamne?”, ne-ar putea răspunde, așa cum spune și cartea:  „în cei ce suferă..., în cei ce Mă caută..., în cei ce Mă primesc..., în cei ce Mă păstrează...” sau cum spune Mihai Păcuraru: „în tot și în toate.”

 „Cine vrea să se mântuiască, cu întrebarea să călătorească” (Pr. Arsenie Papacioc)